Subiect: De 1 Mai sunt BRAZILIAN

[Admin]

A mai trecut un an fara ... al 18-lea.
Obrigado Ayrton!


Cei care nu ati avut ocazia inca, recomand cu caldura sa vizionati:  http://www.imdb.com/title/tt1424432/


Un scurt trailer:


Senna Trailer

[roberto]

Erai fanul lui Prost? 

Nope, Mansell era preferatul meu in acele vremuri. Aveam si inca mai am o oarecare simpatie pentru scolile de pilotaj britanice si finlandeze.

[FDR]

Din pacate n-am avut placerea de a-l urmari pe Senna mai mult de doua sezoane. Dar ceea ce am vazut m-a uns la suflet. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul!

[Admin]

Erai fanul lui Prost? 

[roberto]

Desi la vremea respectiva nu ma numaram printre fanii genialului pilot, nu pot sa nu ma inclin in memoria unuia dintre cei mai talentati oameni din F1. OBRIGADO AYRTON ! 

[max]

    Felicitari  tie pentru gandurile frumoase...respect memoriei lui!

[Admin]

PS
Am publicat aceste ganduri personale mai devreme cu cateva zile, poate mai sunt si alti brazilieni care vor sa spuna doua cuvinte.

[Admin]

In fiecare an in aceasta perioada, spiritul zilei de 1 Mai incepe sa bantuie pe toata lumea. Pregatirile pentru a sarbatori cum se cuvine intaiul mai muncitoresc  sunt pe ultima suta de metri.
Ca tot romanul nu pot sa nu fiu cuprins si eu de aceasta forfota ce se naste in jurul acestei zile, deci nici daca as vrea nu as putea vreodata, cat traiesc, ca exista aceasta zi in calendar. Doar ca in loc de planurile pentru locul potrivit pentru mititeii si berea traditionala in mintea mea incoltesc alte ganduri. De fapt nu sunt ganduri, ar trebui sa le numesc pur si simplu amintiri, pentru ca asta sunt. Amintiri negre si dureroase. Si anul acesta inima imi va tresari pentru o clipa, cat un impact cu un zid de neant, iar apoi va impietri pret de cateva clipe lungi cat vesnicia unei intalniri cu moartea insasi. Acum 17 ani incertitudinea apasatoare dintre tresarire si impietrire a fost presarata cu speranta copilareasca, credinta puerila ca unui zeu nu i se poate intampla nimic rau, fiindca el este nemuritor. Azi nu mai exista speranta, au ramas lacrimile si durerea. El a plecat si a dus cu el totul, mai putin amintirile pe care ni le-a lasat. Atat de darnic si atat de zgarcit deopotriva.
Il mai caut cu privirea in arena marelui circ, mi se pare ca-i vad de fiecare data casca galbena, dar apoi imi dau seama ca sunt doar niste impostori.
Desi 364 de zile pe an sunt roman, anul acesta de 1 Mai am ales sa fiu BRAZILIAN.
Asa voi putea rosti si eu cu mandrie in suflet alaturi de multe milioane: OBRIGADO AYRTON!