Am început în sfârșit procesul de restaurare a cazanului. Impropriu spus restaurare, pentru că era într-o formă chiar bună, dar nu era cum îmi doream eu (evit să spun perfect, pentru că asta e un deziderat, până la urmă), iar mie îmi cam stătea pe creier treaba asta.
Nu sunt foarte sigur că e un moment bun să arunc cu bani în ceea ce poate părea un moft pentru unii, dar am sentimentul că dacă nu mă apuc acum, nici nu o voi mai face curând.Nu am mers mai departe cu atelierul din Polonia pentru că mi-au propus niște sume prohibitive, iar problema era că cel mai probabil ar mai fi apărut și alte costuri.
Le recomandarea unui prieten am ajuns la un atelier specializat din România. Oamenii se ocupă de niște proiecte foarte grele, așa că pare că suntem pe drumul cel bun.
Ce se va face la cazan: decapat complet vopseaua existentă, tinichigerie (rezolvarea micilor probleme existente), vopsire, lăcuire în 5 straturi, zincare piese mici și medii (șuruburi, plăci metal, etc), ceruire în cavități (capote, uși, lonjeroane, praguri, etc.), înlocuirea pielii (scaune, fețe de uși, panouri, etc.) și mochete.
Cu ocazia asta se vor schimba și piesele care sunt uzate, deteriorate, îmbătrânite. Suntem la început, dar iată câteva poze.
United Nations Day