Subiect: Driving Fast Guide

[Harlequin]

Bravo Dodo, multumim! 

[Daniel]

Cum am zis si in fata, la intrare, Bravo Dodo!

[CRISTI]

  Foarte frumoase cuvintele!

[dodobird]

Bland si Rapid
(dizertatie pentru cei mai tineri dintre noi si poate nu numai pentru ei)

Doi termeni care vis a vis de masini , de modul de a te comprta implicit cu ele par a fi antagonisti. Oare este asa ? Spusele unor mari piloti din istoria automobilismului international sau national vin insa sa infirme “prima impresie”. Imaginea soferului rapid , actonand  violent pe accesoriile masinii face nota discordanta cu Juan Manuel Fangio (un batranel simpartic care probabil pe soselele romanesti ar fi luat peste picior violent la modul “tataie te cauta a cu coasa ….mergi cu tramvaiul …etc), Jackie Stewart, Alain Prost, Petre Cristea si restul pilotilor pe care noi generic ii numim “cerebrali”.
Toti stim ca “trebuie sa ne comportam cu masina exact ca si cu o femeie” , radem multumiti de acest parallelism dar nu realizam , poate, sensul absolut real al acestei ziceri.
Pe de alta parte , daca e sa ne intoarcem la regina mama, iata ca si in Formula 1 de-a lungul timpului , pilotii violenti au “dat kix” in pofida unui talent innascut evident de care au dat dovada. Bunaoara sa ne amintim de : Montoya un veritabil talent care insa a avut numai ghuinioane si abandonuri , un Jody Schetcher si chiar in zilele noastre , in ultimul mare premiu din Ungaria chiar Hamilton care “doamne ce ghinion a avut pana de cauciuc ….ca altfel ii spargea pe toti “. Dar daca ati fi urmarit cu atentie , ati fi observat ca pana in momentul nefericit, Hamilton a fortat enorm acel cauciuc (fum la greu in frnare la abordarea intrarii in viraje- si la ceilati ….nu iesea  ). O banala pana de cauciuc , un motor care pocneste devine nu un incident nefericit ci in marea majoritate a cazurilor o rezultanta fireasca a fortajului impus de pilot (aduceti-va aminte cat de enervat era Schumacher care nu avea mai niciodata probleme cu masina – si mai si castiga- si comentariile prostesti cum ca Ferrari este o masina superfiabila desi toata lume NU privea  si la coechipierul acestuia – tot pe Ferrari , to fiabil – care insa abandona).
Deci ceva se produce si la nivelul de interfatare dintre pilot si masina.
Sa abandonam putin partea filozofica si sa incercam atunci o abordare oarecum mai stiintifica. Deci sa luam putin la bani marunti “interfata”.

AMBREAJUL
Este probabil cel mai solicitat sistem deoarece prin intermediul lui se transmite toata puterea spre rotile tractoare. Se spune cum ca aceasta pedala se apasa rapid si se ridica lent. Apasarea rapida se face in primul rand pentru a “arunca” priza mai repede (turatia mare a motorului ar freca mult mai mult timp (si inutil) discurile producand uzura relativ dubla. La recuplare , ridicarea pedalei nu avem ce face trebuie sa “alunecam” discurile intre ele pentru a produce “manual“ adaptarea in sarcina. Daca ridicam brusc piciorul vom observa (auzi si simti mai bine zis) o izbitura puternica cu urmari absolute nefaste pentru acest cuplaj. Apasarea (partea care pare violenta in acest process) se face insa sub o forma uniform accelerata , daca vreti ceva similar cu aruncatul pietrei cu mana. Practic in prima faza se initiaza “ruperea” partiala legaturii de transmisie dupa care se intrerupe total prin viteza din ce in ce mai mare a apasarii. Astfel se reduce la minim frecarea prin alunecare , asa zis-ul; “semiambreaj” fenomen priculos. Revin la idée: in momentul debraierii vitezele de rotatie ale partilor sunt “de la mai mare la mai mic”. Invers este putin mai suportabil de catre sistemul de transmisie. Deci iata ca in acest caz apare deja notiunea “uniform accelerat” sau “uniform, sa zicem simplu – cu vitreza constanta”. Este chitesenta ideii de “Bland si Rapid”.
Facem o paranteza , din nou filozofica. Observati cu atentie tot ceea ce este fenomen natural in jurul nostru : totul se produce relativ liniar sau uniform accelerat , soarele rasare incet , seara se lasa la fel, etc , nu exista transit tip impuls “tot sau nimic”. Iar fenomenele care se apropie de tranzit rapid , cu cat ne apropiem de forma de salt drptunghiular cu atat , fenomenul este mai devastator (cutremure, explozii etc). Putinele fenomene artificiale create de om , de tip impuls, SUNT DERANJANTE SI OBOSITOARE. Un exemplu banal comutatorul de lumina “ clang !” si 300 W iti torpileaza retina. Montati un intrerupator tip “potentiometru – sau variator” la lumina si veti vedea mult mai placuta aprinderea luminii , progrezive, odihnitoare , lasand ochiului timp sa se adapteze.
Dar sa revenim la oile noastre sau mai bine zis la pedalele noastre.

FRANA
Din totdeauna in cursele de masni pedala de frana a fost considerate pedala cea mai pretentioasa. Juan manuel Fangio folosea “punta e taco” un system de pedale dual pe piciorul drept, respectiv pe varful piciorului era frana si pe talpa lui, acceleratia. Astfel se economisea timpul de trecere intre cele doua pedale asezate una langa alta ca in sistemul classic. Intrebat fiind de ce acceleratia nu este pe varf , Juan a motivat necesitatea unei curse lungi si cat mai usor de controlat (varful piciorului poate controla mult mai sensibil pedala) in pofida acceleratiei care este mult mai inertiala si mai putin pretentioasa din aceasta cauza. E foarte simplu , o apasare violenta de frana poate duce la ruperea totala a aderentei si implicit a controlului masini. Mai mult, acesta pedala este cea cu o cursa dorita cat mai lunga si cat mai liniara , ceea exprima clar absoluta necessitate a “blandetii” in exploatare. Bunaoara insasi ABS system nu ste NIMC altceva decat “imblanzirea” pe cai mecanico-electronice  a violentei gresite a utilizatorului. Practic daca stii sa calci frana “professional” de balnd si rapid, ABS ul nu mai intervine.

ACCELERATIA
Ajungem la pedala cea mai “ravnita” de violenti. ”Vrouuuuuuuummm!” apasa pana la blana instant acestia excitati la culme de ... SUNET , da, doar de sunet deoarece din nefericire nu realizeaza ca cuplul e la pamant in acele momente. Sa vedem si de ce:
Deci putina teorie. Avem in ambele cazuri (carburator sau injectie) o galerie de  admisie de sectiune circulara obturata de o clapeta avand posibilitatea de a se deschide unghiular controland astfel cantiatea de aer (injectie) sau amestec (carburatie). De aici o simpla froblema de scurgerea fluidelor, gazelor, suspensiilor ….cum vreti . Practic pana in clapeta ajunge un “tub” ordonat lamelar aviand in fata o forma bombata (gausiana – din cauza frecarilor pe lateralele galeriei). Acum acest tub ordonat se loveste in clapeta functie de deschiderea ei trecand mai mult sau mai putin fnctie de deschiderea ei unghiulara. Daca clapeta se deschide “progresiv” constant atunci lasam timp fluidului , gazului , suspensiei sa se REORDONEZE relativ uniform (si cu cat mai putine turbulente) spre camera de ardere. Daca insa apasam brusc, aici se intampla un fenomen de “depresie“ ce impiedica umplerea corecta a cilindrilor producant fie o innecare (lipsa de aer- benzina in exces)” fie o saracire (benzina putina) ambele fenomene functie oarecum de modul de dozare si reglare al masnii propriuzise. In ambele cazuri efectul este o rupere de ritm in functionarea motorului un fel de rateu  (da in nas – zic unii), daca vreti, de putere. Revenirea la normal necesitand si cateva secunde de stablizare a circulatiei normale. Asta insemana zgomot mult dar randament scazut. Pe de alta parte dechiderea progresiva liniara sau chiar exponentiala a acesteia mentine unflux ordonat de umplerea a cilindrilor si compenseaza prin randament “fortajele” de mai sus.
Se pot face si teste daca nu ma credeti . Mai mult ca si in cazul ABS-ului proiectantii vin in ajutorul nostru , comandand clapeta aceasta cu un delay controlat atat de processor cat si de elementele de executie (de exemplu un motoras pas cu pas). Din nefericire aceste automatizari nefiind perfecte , inca mai conteaza CUM apasam pe acceleratie noi soferii. Un alt aspect neplacut al violentei de apasare este consumul. Incercati sa conduceti in aceleasi conditii de traffic (daca se poate) apasand tot sau nimic (sau ma rog cat mai violent pe pedala) si apasand liniar si uniform. Consumul va scadea violent in cel de al doilea caz.

VOLANUL
Sau “colacul”, este ultima interfata pe care o avem la indemana. Asa cum se zicea mai sus , cel mai bine se controleaza cu “varful degetelor”. De fapt sa n uo luam “mot a mot” , parereea mea fiind ca Juan dorea o figura de stil referindu-se la faptul ca volanul se tine bland in maini si se maevreaza la fel de balnd tocmai pentru ca nu avem o priza de SKANDERBERG pe el. Poate nici nu mai are sens sa explicam cum de la anumite viteze violentarea volanului te arunca pur si simplu de pe sosea, ci poate doar sa atragem iar atentia asupra faptului ca proiectantii de masini fac si aici o automatizare: servo directia controlata (la viteze mari manevrablitatea volanului este “franata” , ingreunata in mod voit (pt a crea imposibilitatea rotirii bruste). Din nou insa matematica , fizica si automatizarea nu poate face fata totalmente unor manevre nedorite , deci tot soferul in cele din urma trebuie sai si impuna folosirea coerenta a echipamentului.
Si aici ne oprim oarecum , incercati sa priviti putin altfel reactiile voastre cu masina, iubiti-o ca pe o femeie draga voua , nu o loviti , mangaiati-o si veti observa ca dragostea se intoarce spre voi , mai repede, mai sigur si incet, incet “abandonurile” vor disparea aproape cu desavarsire.
Si totusi daca tot suntem la aceasta “relatie” as mai insista asupra uni lucru. In dragoste respectul conteaza foarte mult. Priviti fiecare deplasare cu masina ca pe o cursa efectiva de Formula 1, pregatiti-va , echipati-va corespunzator, verificati (pe cat posibil) parametrii importanti. Un adidas descheiat, o manusa larga, o centura nepusa, un reglaj de oglinzi prost etc. poate insemna diferenta intre dezastru si normalitate.
Unul dintre cei mai mari cascadori ai lumii , Gilles de’Lammare, moare in cea mai simpla cascada posibla (simpla rasturnare a unei masini) doarece nu si-a verificat personal (se pare ca a fost singura data , si ultima) masina , lucru care era un veritabil “tabu” pentru el.
Si ar mai fi ceva :
Cu cat vei fi mai bland si intelegator, cu atat relatia dintre tine si masina va fi mai frumoasa si rezultanta indirecta va fi un comportament infintit mai civilizat in ansamblu pe drumurile publice.
V-ati gandit vreodata ca „violenta“ atat verbala cat si „fizica“ pe sosele noastre este 80% generata de stresul pe care condusul unei masini il genereaza unui sofer incapabil sa-si controleze propriu vehicul ? 
Dar asta ar cam fi alta dizertatie ...

Numai de bine,
Dodobird

[dodobird]

Am vazut zilele trecute un film documentar (interesant pt pasionatii curselor de Formula 1) :
MONACO – Race of Kings

Desi aferente circuitului sus mentionat nu ma pot abtine sa nu traduc cateva fraze ce imi par remarcabile  si mai ales generalizabile la viata noasta de zi cu zi fie si de soferi de duminica (hmmmm, ciudat este ca marile premii sunt numai duminica  ).
Iata si traducerea lor , facuta nu de un specialist lingvist , deci nu impuscati pianistul face si el ce poate :

Jackie STEWART
“Prima cursa pe care am castigat-o dupa Marele Premiu al marii btritanii a fost cel  de la  Monaco (1963 – formula3) si a fost ca un basm , deoarece  am obtinut pole position si apoi …am castigat cursa  .Si cel mai important lucru in formula 3, cand castigai MP al Monaco (in acei ani) aveai posibilitarea de a sta la masa, nu numai cu mariiile oficialitati ale comitatului dar mai ales cu cel care castiga acest mare premiu la categoria formula1 (in acel an Graham Hill), lucru inedit pentru noi cei tineri caci aveam posibilitatea de ai cunoaste si chiar de a  invata de la ei .”
“Intr-un an , am luat startul, in pofida faptului ca medicii depistasera cu un ulcer la duoden. Am castigat cu greu locul 5 (si chiar pot spune ca am avut noroc !) Acest lucru a fost o mare reusita pentru mine deoare creerul meu in acele moment nu era corect alimentat  cu sange din cauza mici hemoragii interne si NU puteam gandi correct. Deorece atunci cand conduci trebui sa gandesti correct de la inceputul unei curse pana la sfarsit. Asta este cel mai important. “
“Am avut posibilitatea sa-l cunosc pe Jim Clark si chiar sa-l studiez. Am putut sa il vad cum conducea, era atat de bland si atat de précis si atat de controlat incat ma impresionat din primele momente. Stiti , multi piloti sunt violenti si rapizi dar Clark era bland si fin in miscarile ce controlau masina  si era rapid . Si atunci am recunoscut in sinea mea ca de fapt acest lucru este important. Caci poti conduce extrem de rapid dar cu miscari blande , grijulii … sa dai si masnii o sansa, deoarece sunt multe elemente care oricum sunt supuse unui stres destul de mare pentru a –l mai mari si tu ca driver: cutia de viteze (pe vremea aceea schimbam manual vitezele) , ambreiajul, franele  si chiar motorul.  Deci am studiat in continuare si alti mari piloti, de exemplu Juan Manuel Fangio nu a condus brutal niciodata (erretic este termenul preferat de Stewart), a fost mereu foarte précis si calm intr-o masina. Asa ca am hotarat ca trebuie sa imi dezvolt talentul urmarind aceste linii de conduita auto in pofida adoptarii unei tehnici aggressive.”
Juan Manuel Fangio
“De fapt stilul vine o data cu trecerea timpului, nimeni nu se naste cu stiinta de a conduce. Cand am inceput sa alerg in curse obisnuiam sa ma tin inclestat de volan avand podul palmelor strans pe acesta. Dar incet, incet am inteles ca era un effort inutil  caci puteai conduce mult mai bine, cu doar varful degetelor. Asa se manevra mult mai usor. Experienta se dobandeste cu trecerea timpului nimeni nu se naste invatat.”
Naratorul
"...simpla controlare a masini nu este suficienta , ea trebuie sa devina o extensie a corpului si a mintii care trebuie sa raspunda la comenzi date de varfurile degetelor. Fiecare reactie trebuie interpretata, analizata adaptata la conditiile existente si abia apoi pusa in practica. Fiecare vibratie din suspensie trebuie sa ajunga prin incheieturi in intregul corp pentru a putea intelege care este portiunea de pista cu cea mai mare aderenta, pentru a sti cand sa franezi sau sa acelerzi.”

[dodobird]

O lectura foarte placuta in ansmblu si mai ales un capitol de "conducere rapida" foarte interesant recomand in lucrarea :
"Cum devii campion" - de Petre Cristea
Dar cautata la anticariat sau biblioteci deoarece nu a mai fost reeditata de prin anii 70.
Din nefericire exemplarul meu a fost furat acum multi ani 

[CRISTI]

Si inca un link primit de la Atreides , asta mai mult pentru Doru in caz ca nu a avut inca vreme sa se apuce de cursuri..

http://www.turnfast.com/tech_intro/intro.shtml

[A V A T A R]

Ma apuc de lectura...sa vezi ce-i dau apoi la practica 

[CRISTI]

Un link bogat pentru cei care au rabdare si tutun ca sa il parcurga .. si nevoie de adrenalina inainte de toate...
http://www.drivingfast.net/